Acestea era o melodie a Angelei Similea din copilaria mea.De data asta voi primi critici pe ce scriu si stiu si de la cine;)), insa ma aflu sub influenta operei Lucia de Lammermoor de la care tocmai am venit si nu ma pot abtine sa nu comentez.

Opera faina, solistii chiar super ok, mai ales Lucia care, contrar aspectului unei soprane veritabile, aducea mai degraba a o fetiscana plapanda, slabuta si firava dar cu o voce incredibila.

Insa povestea m-a indispus profund. Inteleg ca opera este o drama si ca a fost scrisa de Walter Scott in 1819 in incercarea de a face ceva diferit. Si, i-a reusit!

Insa, revenind in viata reala, se merita sa mori pentru o iubire? Voi parea lipsita de orice romantism insa lumea nu se reduce si nici nu se sfarseste cu un singur el sau ea.

Bineinteles sa intalnesti din prima marea iubire si sa vi se implineasca povestea este intr-adevar un deziderat dar, de ceve mai multe ori, se termina prost. Si, de ce sa se merite ca ceva frumos sa devina hidos?

Iubirea se traieste, atat timp cat exista, cat plutim…chiar si cand ne e greu. Dar atat timp cat exista. Cand nu mai exista…e la fel ca ciorba reincalzita: la un moment dat se acreste.

So…sa iubim dar…responsabil…:p