Era INCREDIBIL!!! Miopul ce nu a väzut o viatä distingea culori si obiecte. Privea, se stergea iar si iar la ochi si nu-i venea a crede … ii era dat sä vadä o persoanä bräzdatä profund de urä, de nervozitate, de stres continuu pe orice nimic, de dorintä de räzbunare, invinuind pe toti de esecul säu, o persoana care, desi stia destul de bine realitatea si cä tot ce se petrecuse fusese spre binele säu, nu dorea sä accepte ruptura sau, de o accepta, era doar la nivel declarativ, de bravurä, sufletul nefiindu-i incä impäcat … o persoanä ce se inchisese singurä intr-un glob de cristal, pärand “gigi durul” doar pentru a nu mai fi vazuta suferind … pentru a se ascunde … desi nici asta nu ii aducea linistea … in fine, o persoanä care, desi era chinuitä, nu voia sa cearä sau sä accepte ajutorul NIMÄNUI.

Iar starea aceasta, desi panä atunci nu o constientizasem, imi insotise permanent pasii fäcandu-mä, pe de o parte sä continui sä “keep on walking”, dar pe de altä parte, sä nu mai fiu eu insämi si sä ränesc pe cei din jur.

Ca un paradox, era si o persoanä ce putea oferi incredere, insä ce nu mai avea incredere in nimeni…

Fizic eram eu si totusi sufleteste nu … era o AMÄGIRE … minteam pe ceilalti dar de fapt pe mine…

Si, privind, o singurä intrebare mä mäcina: “Ce vinä avea LUMEA pentru ce fäcuse UN OM sau DOI?“

Acum, de ce spun cä träiesc o stare ciudatä?

Pentru cä, constientizand am putut ierta … cu toatä inima…si…am putut face pace … cu MINE INSAMI…

SI…

Pentru cä sunt pusä in situatia de a-mi face “mea culpa” si de a remedia ce am gresit fatä de cei färä vinä si care imi sunt dragi. Nu imi cere nimeni asta expres, insä mi-o cere sufletul care, odatä trezit la realitate, se luptä cu disperare sä redevinä ce a fost … si nu ii e usor DELOK…

Räu efectiv si direct pot spune cu mana pe inimä cä nu am facut … ura, räzbunarea nu s-a manifestat nici o clipä mai departe de nivelul declarativ (cumva, moralitatea mi-a fost mai puternicä de atat), insä … mi-a intinat sufletul… si mi-a rapit pacea interioarä…

Si, se pare ca nu i-a priit…