M-am hotärat sä mä intorc o clipä la sufletzelul meu…:p. Scrierea a fost editatä mai demult insä a stat in drafts cäci…trebuia sä väd de pot reusi ce mi-am propus…

Pentru cei ce-si mai amintesc, acum un an mä zbäteam intre viatä si moarte, eram plinä de suferintä si resentimente … invinovätindu-mä pentru toate … O moarta vie…

Dupä un timp, dupä ce mi-am deplans bine-bine “nenorocirea”, am vrut sä dau uitärii totul si mi-am IMPUS sä reincep a träi … si, mult timp, desi poate lucrurile nu mergeau chiar cum imi doream, am crezut cä e “zis si facut”. Devenisem o persoanä atractivä, dar si fermä pe pozitie, intangibilä&puternicä…capabilä a se lupta pentru oricine&orice. Si culmea ma simteam teoretic bine.

Ce nu stiam e faptul cä IMPUNEREA insemna, de fapt, NEGAREA propriei stäri si cä negarea este primul pas spre NEVINDECARE…

Rezultatul?!?!? Am inläturat destule persoane dragi din viata mea, persoane ce, fie nu imi cunosteau adeväratul mod de a fi, fie desi il cunosteau, cand i-am alungat, s-au luptat un timp apoi au capitulat, fie din plictisealä, fie din dezinteres, fie pt cä si-au dat seama cä totusi era lupta mea. Nu pot nega, mi-am facut si prieteni noi, insä am ajuns la concluzia cä, desi m-au acceptat asa cum am fost “atunci”, (sau tocmai de aceea) nu stiu de mä cunosc cu adevarat … sau poate pur si simplu au dorit “puterea mea”.

Dar, motivatia pt. toate acestea am gäsit-o mai tarziu cand…

La un moment dat am simtit cum o paclä mi s-a luat de pe ochi si am inceput sä väd…