Si, pentru ca m.am pornit si v-am pornit intr-o discutie legata de credinta si conceptii religioase, trebuie sa ajung fara doar si poate si la preoti.

In Biblie se spune ca preotii sunt reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant…sau…cel putin asa ar trebui sa fie. Dar oare, cat de adevarat este acest lucru?

Acum aproape un an am fost la mai multe manastiri si preoti, insa un caz m-a socat si m-a dezamagit profund. Am fost la Manastirea Nicula unde se spune ca este icoasa Sf Maria, facatoare de minuni, unde, in fiecare an de sarbatoarea cu pricina o sumadenie de credinciosi vin sa se roage sperand in miracole. Pe de alta parte, pana acum cativa ani, era un calugar renumit pentru miracolele pe care le intreprindea in numele Domnului.

Eu…eu am mers pentru a-mi gasi pacea sufleteasca, pentru a ma simti mai bine. Si, cat timp am fost eu cu mine si cu Domnnul a fost ok.

Totusi, la un moment dat, am vrut sa si intru in discutie cu un preot. Intamplarea a facut pot vb cu vreo 3 preoti si sa studiez ce ziceau iar ei sa ma studieze pe mine. Le-am spus din prima clipa ca sunt catolica, vrand astfel nu sa subliniez diferentele, ci sa explic faptul ca nu stiu ritualurile, iar daca ajungeam in situatie de a nu face ceva ce se presupunea a fi facut sa nu fiu certata ci pur si spl sa mi se atraga atentia. Spre marea mea uimire am fost luata foarte de sus, parca pur si simplu nu aveau rabdare de tatia credinciosi ce le treceau sau le trecusera pragul manastirii si cautau sa scape cat mai repede de noi; dar, in acelasi timp aveau si chestiile standard pe care ti le spuneau, rugaciuni ce ti dadeau sa faci, posturi, fara a fi catusi de putin interesati de ce gandesti si esti cu adevarat. Si, tin sa mentionez ca in acea clipa, era zi de lucru si erau f putini oameni veniti acolo…deci timp ar fi avut. De asemenea, un soc si mai mare mi.am luat cand am vazut cata importanta puneau pe bani. Totul se putea face daca plateai…si atunci…clar a aparut reticenta mea si in acelasi timp o parere de rau imensa…nu cred ca aceia erau reprezentantii lui Dumnezeu… Nu mai puteam avea incredere in ei…

Acelasi lucru mi s-a povestit acum vreo 5 ani cand o ruda f apropiata a mers la Muntele Athos si, exceptand faptul ca toti calugarii cereau bani pt orice, cel mai aiurea a fost sa ceara bani pentru spovada, ca sa-ti ierte pacatele. Stiu ca in istorie de dadea Iertare de pacate in schimbul unei sume mai de bani din partea Papei insa… nu se presupune ca am evoluat?

Si totusi, am respectat cu sfintenie tot ce au spus. Poate mai mult dintr-o incercare a mea personala de a ma apropia de Dumnezeu intr-un alt fel…Insa, nu pot spune ca intr-un post, sau in ore de rugaciune a stat totul si ca acolo m-am regasit. Poate intr-adevar m-a ajutat Doamne Doamne sa trec mai usor mai departe, sa imi accept incercarea, insa … cred ca o comuniune durabila se poate realiza mult mai mult prin comunicarea directa… nu prin chestii standardizate…

Insa, ma intreb…daca din tot facem un comert, daca si Biserica devine un comert, ca in cazul de fata, cum se presupune ca mai putem avea incredere si…in acelasi timp cum se presupune ca ne vom mantui prin ea?