Vazand ca am reusit sa starnesc oarecare interes si discutii in ceea ce am scris, m.am hotarat sa continui discutia dar, de data aceasta, pornind de la intrebare adresata de gabi in commenturi:”dar ce are fata aceea cu persoanele ce nu sunt romano-catolice?”

Asa cum am mai spus si eu sunt botezata la romano-catolici si crescuta intr.o familie mixta, infaptuita culmea tot la catolici. Totusi, nu am putut ramane indiferenta si nu observa anumite aspecte care m-au intristat si care, nu odata, m-au facut sa.mi fie oarecum rusine de religia mea.

Un lucru pe care ades l-am observat la familiile formate exclusiv din catolici, este aerul superior cu care privesc lumea, ca si cum ei ar fi “poporul ales” sau ei ar detine calea spre mantuire si toti ceilalti sunt nimic in comparatie cu ei. Ce am mai putut lesne vedea este dorinta de a nu lasa pe nimeni de alta religie sa se apropie prea mult de ei, in nici un caz sa ajunga sa se casatoreasca, “Doamne fereste” cu cineva din alta religie.”

Si atunci, stau si ma intreb…oare de ce mai vorbimde ecumenism? De unirea bisericilor? De egalitate in fata lui Dumnezeu? Suntem siguri siguri ca ceea ce ne spune preotul in Biserica romano catolica este cu ceva mai adevarat decat ce ne spune preotul in biserica greco catolica sau ortodoxa?

Pe de alta parte, si culmea tot la romano catolici am observat acest aspect cu precadere, daca te uiti la faptele lor, desi il au pe Dumnezeu in gura si ii critica pe unii si pe altii ca nu merg la Biserica, ca sunt rai, etc., in multe situatii tot ei sunt cei lipsti de bunatate, de milostivenie, de inima…

Nu pot nega, am cunoscut si catolici care intr-adevar isi traiesc credinta, insa ultimele saptamani m-au convins (si desi eram demult convinsa tot nu am vrut sa cred), ca eu una nu mai pot avea incredere in cei ce proclama credinta sus si tare si care o fac pe sfintisorii (pana la proba contrarie). Si, ca o a doua motivare a inversunarii mele contra catolicilor, este si pentru ca probabil, asa cum e stiut, poate ca ortodocsii, desi se considera si ei in multe superiori, macar nu fac atata parada de credinta, nu il tin atata pe Dumnezeu in gura, poate fac pacate multe … insa nu le fac, si aici voi fi putin prea dura “in numele lui Dumnezeu”…si nu ii vei auzi niciodata cu replicile standardizate de acum in familiile exclusiv catolice “familia noastra, religia noastra nu ne permite … interesul incredibil de mare in celelalte religii ca nu cumva sa se interfereze”. Si culmea…poate ca e ingrozitor de ciudat sa vb exact eu, care-s catolica, insa poate ca viata si educatia mai deschisa pe care am primit-o ma face sa fiu astfel”. Si poate ca din punctul acesta de vedere, uneori vhiar mi.as dori sa fiu ortodoxa … pentru ca, cel putin la oamenii pe care ii stiu, ce e in gusa e si in capusa….

Si atunci revin la intrebare…oare poate ritul religios influenta atat de mult felul de a fi al unui om?

Acum sper sa nu reactionati prea prea vehement…..