Pana acum doua zile nu am fost in tara si nici nu am avut posibilitatea de a accesa internetul. Insa, atunci cand am plecat se purta inca discutia despre fetita de 11 ani insarcinata in luna a cincea. Si, astfel a fost situatia ca si plecata fiind, am discutat subiectul cu mai multe persoane. Sper sa nu ma combateti prea dur ca imi spun parerea, accept si critica si contra argumente, insa ma simt si eu nevoita sa trag un semnal de alarma si sa reactionez la ce s-a intamplat.

Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am fost pro avort. Sunt de acord ca exista anumite situatii in care un copil ce apare poate fi stigmatizat, nedorit, etc. si stiu de asemenea ca exista si numeroase situatii care impun un avort, atat pentru mama cat si pentru fatul ce se afla in burtica. Nu spun ca nu sunt cazuri importante si nu neg ca in asemenea situatii probabil ca as medita indelung inainte de a lua o decizie si probabil ca in cazurle fara scapare, fara nici o alta alternativa as accepta acest lucru.

Am fost anul trecut sa vizionez si celebrul flim “432″ si stiu ca la faza finala mi-a cam venit rau si acum, vazand oarecum asemanarea e foarte posibil sa scriu si sub acel impuls.

Trecand insa peste toate aceste aspecte si argumente, am curajul totusi sa afirm ca, din punctul meu de vedere, ce s-a facut cu acea fetita a fost CRIMA. Sunt perfect constienta de faptul ca acel copil ar fi provenit dintr-o relatie ce nu ar fi trebuit vreodata sa aiba loc, cu toate implicatiile ce acest fapt le include (mai ales faptul ca probabilitatea de a iesi un alienat mintal (caci gradul de rudenie era prea apropiat) era foarte mare) si ca mama sa e mult prea mica ca sa stie cu ce se mananca maternitatea,etc

Totusi, daca luam in considerare vechimea sarcinii, faptul ca la acel nivel, in caz de nastere spontana si cu ajutorul incubatorului, fatul ar fi putut totusi trai si ca, pe de alta parte, conform ecografiilor era intreg si sanatos fizic, iar mama apta pentru a duce sarcina in bune conditii la capat, nu ar fi fost oare mai bine sa nu se faca o crima? Sa se nasca si apoi, dat fiind ca aparuse cum aparuse pe lume sa i se piarda de exemplu urma? Pur si simplu putea fi dat spre adoptie, intr-o tara vest europeana si nimeni nu trebuia sa mai stie si sa mai dezgroape nimic. Iar asta e o optiune ce imi apartine. Nu zic ca e corecta, nu zic ca e cea mai buna ce se putea gasi, dar era o solutie. Si oarecum avea si o moralitate in ea.

S-a vorbit foarte mult de cum acel copil nu va fi dorit, de cum se va simti copila de 11 ani sa dea nastere unui copil si alte chestii de genul … dar oare nimeni nu s-a gandit cum se va simti copila aceea cand va creste si va mai vedea si ea lumea cu alti ochi, poate mai matur si isi va da seama ce a avut si ce a murit in ea? Oare pentru asta nu se va simti traumatizata, desi nu are o vina clara? Doar daca ar fi adus pe lume un copil s-ar fi simtit? Ca sa nu mai vorbim ca la o astfel de intrerupere e posibil sa nu mai fie capabila in veci sa ramana insarcinata…

Eu una, ca om si ca femeie, nu pot concepe situatia si nu cred ca sunt singura…

In continuare voi cita de pe un site, cum arata si se comporta un fat la 5 luni … si fiecare poate decide…

“Aşa arată un copil în cea de-a 20-a săptămână de sarcină. Degetele şi unghiile fătului devin bine conturate, şi tot acum apar şi amprentele digitale, iar fatul isi suge degetele. Bătăile inimii sunt mai puternice, iar fătul este mult mai activ şi adesea loveşte cu putere pântecele mamei. La 21 de săptămâni, fătul are în jur de 25 de centimetri şi cântăreşte aproximativ jumătate de kilogram. Tot acum încep să funcţioneze şi rinichii. La 5 luni, fătul are deja formate reflexele musculare ale pleoapelor, palmelor, picioarelor şi înghiţitul. Chiar dacă nu s-a născut ştie vocile părinţilor. Tot acum – spun specialiştii – copilul se familiarizează şi cu trăsăturile de bază ale limbii în care vorbesc părinţii. Nici mirosul nu este un lucru străin. Încă de la 14 săptămâni, nasul fătului se dezvoltă cu ajutorul lichidului amniotic pe care îl înghite şi respiră. În mai puţin de o lună, fătul îşi va dubla greutatea ajungând pănă la aproape un kilogram.”