Initial astazi voiam sa scriu despre altceva … insa citind diverse articole pe internet am dat peste blogul Analiei Selis si, mi-a placut. Ín respectiva scriere la care m-am oprit isi povestea marile iubiri si cum, dupa fiecare a avut parte de o suferinta majora.

Asa cum bine stiti si eu am redactat enorm de multe pagini despre iubirea ranita si suferinta pe acest blog. Iubirea si implicatiile ei nu au fost nicicand simple si facile. Insa probabil ca multe aspecte tindem noi sa le complicam mult mai mult decat e cazul. Nu zice nimeni ca e frumos, dar oare ce ne determina sa stam intr-o relatie atunci cand ea nu mai merge? Atasamentul? sau mai degraba egoismul nascut din insasi firea noastra umana? Si ce facem cand in cele din urma ea se incheie?

Acum cateva ore am purtat o discutie interminabila cu o cunostinta ce pur si simplu nu putea accepta ca o relatie s-a incheiat. Ce-i drept, nici el nu stie exact daca s-a terminat. Insa in secunda in care cineva te tot duce cu zaharelul si asta te indispune, atunci e cazul sa faci o alegere si sa pui tu punct.

El, insa, a ajuns in asemenea prag incat o ameninta si e gata sa o distruga, doar doar tipa se va intoarce sub presiunea amenintarilor. Motivatia lui? “Nu o poate ierta, desi inca o “iubeste”. Dar daca ea hotaraste sa ramana cu cel ce i-a fost pentru o decada si ceva sot, desi i-a spus lui ca il iubeste si l-a facut sa o asteapte deja de o luna sa se intoarca din strainatate, atunci el isi va pune in aplicare planul “diabolic”. Deci o vrea CU FORTA inapoi!, caci uneori nu mai exista cale de intoarcere.”

Orice incercare de a-l calma a fost sortita esecului. Nu doreste sa inteleaga ca ar putea renunta la a face rau, ca ar putea ierta si trece mai departe … öui ii trebuie razbunare.

Iar eu nu o sustin pe tipa, caci corect mi s-ar parea sa spuna ca-i laie sau balaie si sa nu incurci un om. Insa, sa fii capabil sa dai filmuletze XXX copiilor femeii ce se presupune ca ai iubit-o, doar din razbunare, ca sa ii platesti politele, mi se pare si mai revoltator. Scuza lui:”am prieteni ce au innebunit in urma unei relatii, s-au dus la socola, eu am slabit 15 Kg si poate m.as fi si sinucis. Deci nu imi pasa, desi eu inca o iubesc!”

Atata dezinvoltura cu care isi pregateste arma letala si totusi atata nonsalanta in a afirma ca el iubeste inca si e gata sa treaca peste tot daca ea se intoarce…

Eu sunt nimeni sa judec, dar el nu mi se pare un tip reprezentativ pentru conceptul de iubire. Totusi, pentru ca multi confunda azi iubirea, si acest sentiment a ajuns in prea multe cazuri la ghena publica, nu pot sa nu imi pun intrebari: pana unde ajungi cand iubesti? sau poate, mai potrivit in cazul lui ar fi “pana unde esti capabil sa ajungi cand esti egoist?”. Oare egoismul uman poate fi atat de mare incat sa distrugi niste copii ce nu au nici o vina pentru greselile parintilor?

Intr-adevar, si la “tradati in dragoste” si la “cheaters” si mai stiu eu ce alte emisiuni, vedem permanent femei sau barbati batuti pentru infidelitate, injurati, facut un scandal monstruos si public … fara sa le pese de nimic. Dar asta e normalitatea si asa ar tb sa se manifeste “iubirea”?

Am trecut prin asa ceva, cu toate momentele tampite si frumoase, cu clipa de deznadejde si speranta, cu nopti de plans si clipe in care as fi vrut ca viata sa se incheie pentru totdeauna, astfel ca nu vorbesc din carti, insa e oare atat de greu sa nu faci rau celorlalti cand suferi? Sa accepti ca poate totul se intampla pentru un motiv si cu un scop si ca poate lucrurile trebuiau sa se intample astfel?

“Sa acceptam ceea se intampla, sa intelegem ca nu putem sa fortam un om sa fie langa noi si sa stim ca din dragoste nu se moare. Atata trebuie sa stim in momentul in care trecem printr-o despartire grea”…

Iubirea nu e ciudata, insa noi suntem cei care ne folosim de ea numai pentru a ne satisface ego-ul.

Si chiar imi doresc pareri pro si contra…